Sighişoara (în dialectul săsesc Schäsbrich, Šesburχ, în germană Schäßburg, în maghiară Segesvár, în latină Saxoburgum) este un oraş situat în judeţul Mureş, Transilvania, România. Se situează în partea centrala a ţării (24º46'40'' longitudine estică şi 46º12'38'' latitudine nordică), iar distanţele până la principalele localităţi de interes economic, administrativ, cultural şi turistic sunt: 297 km Bucureşti, 120 km Brasov, 156 km Cluj, 54 km Târgu Mures, 90 km Sibiu.
Sighişoara este una dintre puţinele cetăţi medievale locuite din sud-estul Europei şi singura de acest gen din România. Întemeierea este datată în cronicile secolului al XVII-lea la 1191 şi 1198, însă prima atestare documentară a oraşului este făcută în 1280. Zona oraşului este locuită, cu mici întreruperi, de aproximativ 4000 de ani, fiind atestate arheologic o aşezare din epoca bronzului, două aşezări dacice din epoca fierului, un castru roman pentru paza drumului, o aşezare a daco-romanilor şi a urmaşilor lor.
În a doua jumătate a secolului al XII-lea, regii Ungariei aduc colonişti germani în sudul Transilvaniei. Saşii întemeiază lângă apa pârâului Saes o aşezare rurală. Localitatea va împrumuta denumirea pârâului la sfârşitul secolului al XIII-lea.
Se presupune că la începutul secolului al XIII-lea exista o mica fortificaţie pe platoul superior al Dealului Cetăţii, fortificaţie distrusă de invazia mongola din anii 1241-1242. Această fortificaţie este menţionată documentar în 1280 sub numele de Castrum Sex. Pe platoul inferior al Dealului Cetăţii se stabilesc două ordine mânăstireşti: călugării dominicani la 1298 şi ordinul franciscan. În secolul al XIV-lea aşezarea se urbanizează, ca urmare a venirii altor colonişti meşteşugari. În 1367 localitatea este menţionată ca Civitas de Segusvar. În secolul al XV-lea se construiesc zidul şi turnurile de apărare care înconjoară Dealul Cetăţii. Zidul este menţionat pentru prima dată la 1490.
În secolele XV-XVII urmează perioada de maximă prosperitate pentru cetate, fiind amplasat la intersecţia unor importante drumuri medievale. Sighişoara este localitatea cu cel mai vechi statut oraşenesc din Transilvania (1517). A întreţinut un comerţ înfloritor cu alte oraşe săseşti, cu diferite zone ale Transilvaniei, cu Ţările Româneşti, dar a participat şi la marele comerţ, prin intermediul Braşovului stabilind contacte până în Persia şi Ţările de Jos. O dovadă sunt cele 35 de covoare orientale aflate şi azi în Biserica Mânăstirii.
În 1402-1520 la universităţile din Viena şi Cracovia se aflau 95 de studenţi sighişoreni.
Şcoala din deal, menţionată la 1522 se presupune că este mai veche.
La începutul secolului al XVI-lea oraşul este un important centru artistic reunind activitatea unor pictori, sculptori, creatori de mobilier, artişti în piatră, bronz, lemn, meşteri ai orgilor sosiţi din Salzburg, Boemia, Tirol dar şi autohtoni, ca Elias Nicolai - cel mai mare sculptor al barocului transilvănean – putem găsi dovezi şi în cele două biserici evanghelice: Biserica din Deal şi Biserica Mânăstirii (tabernacol, amvon, pietre de mormânt, strane, cristelniţe, o orgă între cele mai bune din Transilvania).
Arhitectura a fost influenţată de diverşi factori. Arhitectura militară (zid şi turnuri de apărare) a fost condiţionată de folosirea masivă a armelor de foc, ceea ce duce în secolele XVI-XVII la două supraînălţări ale incintei fortificate. Arhitectura civilă este influenţată de cei bogaţi, mărturie stau edificiile din piatră din zona centrală: Casa cu cerb a patriciatului, Casa Veneţiană - locuinţa primarului, Casa Vlad Dracul a autorităţilor oraşului, a corpului de pază şi pentru oaspeţi. Arhitectura ecleziastică a fost marcată de creşterea numărului membrilor şi a forţei economice a comunităţii: Biserica din Deal şi Biserica Mânăstirii edificate în secolele XIII-XV. Biserica din Deal este cel mai important monument al oraşului şi a patra ca importanţă între bisericile gotice ale Transilvaniei. Arhitectural Sighişoara devine o îmbinare de elemente gotice, renascentiste şi baroce. Cele 14 turnuri de apărare ale principalelor bresle: tăbăcarii, cositorarii, aurarii, frânghierii, măcelarii, cojocarii, ţesătorii, croitorii, cizmarii, lăcătuşii, dogarii, bărbierii, fierarii şi Turnul cu ceas erau construite, apărate şi reparate de către meşteşugarii grupaţi în aceste organizaţii profesionale. Oraşul nu a putut fi cucerit, deşi a suportat câteva asedii (urmele ultimului asediu din 1704 sunt vizibile pe Turnul Cositorarilor). Edificiile civile îmbină stilurile baroc şi renascentist, cele două mari biserici stilul gotic târziu; în timp se vor mai adăuga stilurile Rococo, Neogotic, Goticul veneţian şi Secesion. Turnul, care a funcţionat ca sfat al oraşului până la 1556, judecătorie şi corp de gardă până la sfârşitul secolului al XIX-lea, cuprinde din 1899 Muzeul de istorie, unde pot fi văzute: ceramica din epoca bronzului, vase rituale dacice, ceramica romana, instrumente medicale şi famaceutice din timpul celebrului farmacist Andreas Bertram (1670) şi din timpul Mariei Tereza, mobilier variat (se remarcă cel cu intarsie), mari mecanisme de închidere a porţilor cetăţii, arme, un exemplar din primele ceasuri de perete, realizat în secolul XVI în sud-vestul Germaniei, precum şi evoluţia mecanismului ceasului din turn, existent din secolul XVI, având figurinele reprezentând zeităţi romane pentru fiecare zi din săptămână.
În plan politic cetatea a găzduit Diete parţiale şi o Dieta a Transilvaniei. La Biserica din Deal s-a încoronat un principe al Transilvaniei; oraşul a dus o politică favorabilă habsburgilor, exemplu este conflictul oraşului cu Rakoczi, adversar al Austriei, dar a avut şi legături cu voievozii români. Sighişorenii au fost implicaţi în convulsiile istorice ale spaţiului transilvan: voievodul Vlad Dracul, purtător permanent al colanului din aur al ordinului Dragonului, primeşte găzduire (1431-1436) şi sprijin pentru ocuparea tronului Ţării Româneşti. În 1431 apare pentru prima dată într-un document emis de voievod denumirea românească a localităţii Sighişoara; în 1514 avem războiul ţărănesc; în 1599 Mihai Viteazul este sprijinit material în acţiunea sa de cucerire a Transilvaniei.
Diverse calamităţi s-au abătut de-a lungul timpului asupra Sighişoarei: în 1777 avem cea mai mare inundaţie cunoscută de oraş; în 1709 ciuma decimează 1300 din cei 3000 de locuitori; in 1738 cel mai mare cutremur; in 1676 cel mai mare incendiu care distruge trei sferturi din oraş.
O mare parte a faimei oraşului de astâzi se datorează celei mai celebre personalităţi istorice - la ora actuală - dintre toate personalităţile care au avut tangentă cu Sighişoara, voievodul Vlad Tepeş, supranumit Dracula, fiu al voievodului Ţării Româneşti Vlad Dracu. Vlad Tepeş - Dracula s-a născut probabil în Sighişoara, tatăl său locuind între anii 1431-1436 şi în oraşul-cetate Sighişoara. Prin Sighişoara, celebrul Dracula a trecut în 1476, ultimul an al vieţii, spre ultima şi scurta sa domnie în Ţara Românească. Cu Sighişoara actuală, legătura celebrului personaj istoric este asigurată de vechea şi acum celebra casă supranumită "Vlad Dracu", situată în zona centrală a cetăţii - aparţinătoare autorităţilor cetăţii medievale - totodată şi fosta casă a corpului de pază, posibil de oaspeţi, în care există posibilitatea să fi fost găzduit Vlad Dracu şi cei apropiaţi lui.
Centrul oraşului medieval Sighişoara este listat din anul 1999 în patrimoniul cultural mondial UNESCO, fiind protejat ca atare. În acest oraş a fost confecţionată şi instalată o copie a “Statuii Lupoaicei” (“Lupa Capitolina”), simbolul latinităţii poporului român. În ultimul sfârşit de săptămână al lunii iulie are loc festivalul medieval.